The sound of a piano in a quiet room..

Sunetul notelor pianului "zburau" prin camera. Irisii stateau pe pervaz. Sau pe oriunde altundeva in camera. Pe scurt: Erau imprastiati peste tot. Isi misca degetele repede pe pian. Avea ochii inchisi si se concentra la cantec. Nu mai voia sa stie de nimeni si nimic. Acum, totul era despre el si cantecul.

In acele momente Anna se plimba pe coridoare aiurea, vrand sa mearga la o plimbare, insa se opri in fata unei usi cand auzi sunetul unui pian. Isi lipi urechea de suprafata rece a usii, stand in loc, fara sa scoata un sunet si ascultand melodia fredonata de baiat.
" Ce frumos...!"

Termina cantecul, si isi lasa capul pe spate, uitandu-se cateva clipe pe tavan. Intrun final, se ridica si lua un iris in mana, jucandu-se cu el in timp ce se tranti pe fotoliu, plictisit.

Cand melodia lua sfarsit Anna se gandi sa bata la usa ca cunoasca persoana care cantase mai devreme. Ezita putin la inceput, dar dupa batu usor in usa.

Scapa irisul, atintindu-si privirea spre usa. Ofta adanc. Vizitatori? Wow. Cam neobisnuit! In sfarsit se ridica si se apropie din ce in ce mai mult de usa. Apasa pe cleanta, deschizand usa incet.

Cand il vazu pe baiatul din fata ei isi mari putin ochii, uitandu-se atenta la el si atunci isi dadu seama ca-l mai vazuse la teatra.
- Buna! Te deranjez?

-Nu.
Isi dadu si el seama ca o mai vazuse undeva, insa nu stia unde. O privi cateva clipe si se dadu din fata ei.
-Intra..

Rasufla usurata cand auzi ca nu il deranja si ii zambi scurt. Intra in sfarsit si in camera, iar primul lucru de acolo ce-i atrase atentia fu pianul.
- Wow! Exclama ea cand il vazu, zambind mai larg.

-Iti place sa canti la pian?
Intreba usor uimit, zambind. Nu era prea obisnuit sa aiba vizitatori care sunt interesati in pianul lui. Dadu din umeri si se aseza pe un fotoliu.
-Ia un loc.

- Da, ador sa cant la pian! Ii raspunse ea, stand tot cu privirea spre instrument, dar apoi auzi indemnul baiatului.
Se uita putin in jurul ei si observa un fotoliu, apoi se aseza pe el.

-Te servesc cu ceva?
Murmura, privind atent irisii si pianul. Se mai uita prin camera si observa ca lasase albumele pe scaunul pianului. Se ridica si le lua, punandule pe birou.

- Un pahar cu apa, mi s-a facut cam sete... ii raspunse fata, in timp ce isi plimba curioasa privirea prin camera baiatului si examina fiecare coltisor.

Dadu din cap in semn ca "ok" si pleca pana in bucatarie. Se reintoarse cu un pahar de apa, zambind. Il dadu fetei, si se aseza din nou pe unul dintre fotolii.
-Deci..de cat timp canti la pian?

Anna lua paharul, tinandu-l in ambele maini apoi il dadu peste cap. Ii fusese cam sete. Dupa ce termina isi muta privirea spre Lee, raspunzand:
- De mica, de pe la 5-6 ani am invatat. Dar tu?

O privi uimit, luand inca un iris in mana. Incepu sa se joace cu el, dand plictisit din umeri.
-La fel.

- Se vede ca studiezi pianul de mult, te pricepi. Ii spuse aceasta sincera, zambind. Cand observa irisul in mana baiatului intreba:
- Iti plac irisi?

-Mda. Ma "fascineaza" ca sa spun asa.
Hmm. Nu ii putea spune ca era unul dintre Copii Spintecatori, nu? Sau ca ii amintea de prietenul lui din copilarie si de fratele lui Ayumu...

Anna se ridica de pe fotoliu, indreptandu-se catre flori. Lua un iris, mirosindu-l pentru o clipa si admirandu-i frumusetea.

-Tie iti plac?
Ii intoarse intrebarea, asteptand raspunsul ei. Era destul de curios. Parca..voia sa afle mai multe despre ea..

- Da, sunt frumosi, imi aduc aminte de copilaria mea... dadaca pe care am avut-o imi umpluse camera de irisi, chicoti ea in momentul in care isi aduse aminte.

Zambi scurt. Lasa o intrebare sa ii scape.
-Pai, si imi spui mai multe despre tine?

- Hmm... facu ea, gandindu-se la ceva anume. Sigur, iti spun! Numai zi-mi ce te intereseaza si-am sa-ti povestesc, timp e destul si mie imi place sa ma destainui cuiva uneori... Zambi fata in cele din urma, apoi mai lua cateva flori in mana, formand un mic buchet.

Dadu din umeri putin cam plictisit.
-Mnu stiu . Doar..lucruri despre tine..familie, copilarie..

- Familie? Repeta ea cuvantul si ofta adanc. Nu mai am asa ceva, am ramas singura, dar copilaria... ehm a fost destul de frumoasa si ea! Imi aduc aminte ca tatal meu a plecat in Germania sa munceasca si odata, de ziua mea mi-a pluat pianul. A fost cel mai frumos moment! Isi aduse ea aminte, in acel moment aparandu-i un zambet pe buze. Si am stat mai mult cu dadaca mea, mama era plecata mai mereu, deabea o vedeam cate o ora pe zi, din pacate. Dar Alice, adica dadaca, m-a invatat multe lucruri si chiar ea mi-a dat si lectii de pian pana la 10 ani.

Zambi cald. Cred ca o intelegea. Nici el nu mai avusese familie de la vreo 4 ani. Insa invatase cum sa traiasca pe cont propriu, fericit si fara griji. Un Copil Spintecator. Nimeni nu il recunostea, nimeni nu stia ca facea parte din cea mai mare si tare echipa de ucigasi. Credea.