Apa rece ca gheata. Irisii plutind pe apa....

O zi ca oricare alta. Retras. Prea plictisit sa iasa afara. Mai bine era in casa. Sau poate ca nu? Se hotara sa vina la cascada. Macar aici se putea calma putin. Se aseza langa cascada si baga mana in apa. Au! Rece ca gheata! Puse un mic iris pe apa, si il privi plutind.

Anna, ca deobicei venise singura sa se plimbe pe acolo, avea nevoie de putina liniste. Se plimba desculta prin iarba, in jurul cascadei, iar la un moment dat se aseza in genunchi si isi baga o mana in apa.
- Arrr! Facu ea sarind in sus ca arsa. Ce rece e!

Tresari cand auzii vocea fetei. Se uita in jurul sau si o observa pe Anna. Zambi cald.
-Buna.

In acea clipa Anna se intoarse cu fata spre el, privindu-l cu ochii ei mari si verzi.
- Lee! Facu ea surprinsa. Buna, ce faci?

-Am venit si eu pe aici..sa ma.."calmez".
Chicoti incet, inca privind irisul ce plutea mic si nevinovat pe apa.

- La fel ca mine, chicoti ea cand spuse asta, iar apoi vazu irisul, incepand sa-l urmareasca atenta cu privirea.

-Dece ne intalnim peste tot?
Gandi cu voce tare.

- Huh? Facu ea c-o urma de mirare pe chip, intorcandu-si privirea spre acesta. Dadu usor din umeri, nefiind prea sigura ce sa-i raspunda, nu prea avea un anume raspuns in minte.
- Nu stiu... murmura ea.

Dadu si el din umeri, punand inca cativa irisi in apa. Ii lasa si pe acestia sa pluteasca, privindui si zambind scurt.

- Mereu ai cate un iris la tine? Intreba ea chicotind, in timp ce isi muta iar privirea spre apa, privind floarea cum plutea deasupra ei.

-Mda. Mereu. Nu plec niciodata fara ei. Sa spunem doar ca imi amintesc de cineva..

- Si cine e acea persoana? Daca nu te superi ca intreb... spuse ea, de data aceasta uitandu-se in directia baiatului.

Ofta adanc. Stia ca intrebarea asta va venii..mai devreme sau mai tarziu..
-Konone. Si Kiyotaka Narumi.

- Prieteni mai vechi? Continua ea cu intrebarile, fiindca nu cunostea cele doua nume. Ah, scuze, sunt cam bagacioasa! Realiza ea in cele din urma, rosind putin. Daca vrei nu o sa te mai intreb...

-Mnu. E ok. Nu ma supar.
Ii zise zambind.
-Konona era cel mai bun prieten al meu din copilarie. Si Kiyotaka..fratele mai mare a lui Ayumu Narumi. A disparut acum 2 ani..si ia zis lui Ayumu de noi inainte sa dispara..

- Inteleg! Spuse ea ascultandu-i atenta cuvintele si se aseza pe marginea apei. Deci nu i-ai mai vazut de mult? Pacat, presupun ca le duci dorul.

-Konan. Da. Kiyotaka? Nu sunt sigur..nu prea cred ca aveam o legatura cu el..

- Eu cred ca a existat intr-adevar o legatura intre voi, altfel nu i-ai mai simti lipsa, deci tii la el si sunt sigura ca si el la tine! Ii raspunse ea, in timp ce privea aiurea apa.

"Poate ca a disparut din cauza noastra. E mai mult ca sigur. E mort..."
Mai ofta odata, intinzanduse pe iarba.

- Hey, nu te intrista acum! Il indemna vocea blanda a Annei si zambetul ei larg.

-Mnu sunt trist..
Murmura, cascand plictisit.

- Atunci e bine! Adauga fata vesela si-apoi incepu sa-si plimbe mainile prin iarba. In acest timp isi puse din greseala mana peste cea a baiatului, fara sa realizeze.

Isi indrepta privirea spre ea, apoi spre mainile lor. Zambi si inca statu neclintit.

In acel moment stranse usor mana baiatului si cand realiza ce facu isi indrepta privirea spre el.
- Ah... scuze! Zise ea, rosind brusc.

-Anna.
Se aseza in fund turceste.
-Cred ca ai vrut sa imi zici ceva tot timpul..nu?