La miezul noptii...

Am iesit afara pe acoperis cu speranta ca voi putea gasi putina liniste. In camera mea nu puteam sa dorm, fiindca un nenorocit, nu stiu cine, a dat muzica la maxim in boxe, fix la miezul noptii! Am oftat adanc si m-am asezat pe marginea acoperisului. Am inchis ochii si am lasat racoarea noptii sa imi mangaie usor pielea.

Stătea tolănit , într-un copac din apropiere , încercând să doarmă , însă încă nu îi reuşise , aşa că se mulţumi cu privitul cerului şi a ciudatei luni pline ce se înălţa pe scena lui.Zâmbi câteva clipe , apoi îşi reluă mimică inexpresivă. Vântul adia uşor , ravasindu-i părul şi aducând un miros cunoscut.Deschise larg ochii când simţi asta , apoi sări pe acoperiş , în spatele fetei , fără a se face simntit însă.Se apropie mai mult respirându-i în ceafă apoi replicând:
-Hm cine altcineva putea folosi o tonă de parfum cu un miros atât de cunoscut?

-Chris. am spus eu zambind, fara sa-mi intorc privirea spre el. Daca trebuia sa fiu speriata, atunci scuze ca te-am dezamagit!
M-am intors apoi cu tot corpul si i-am zambit. Recunoscusem vocea. Am ridicat o spranceana si l-am privit de sus pana jos, scurtandu-l din priviri. Crescuse mult. Crescuse chiar foarte mult de cand nu l-am mai vazut. Mi-am aratat dintii intr-un ranjet si am spus:
-Eh, dar ai crescut de cand nu te-am vazut!

-Yup eu...pff ai ghicit şi păcat că nu te-ai speriat , chiar e păcat.Zâmbi şi el când fata se întoarse.Observă cum îl analiză , apoi făcu acelaşi lucru , şi ea crescuse destul de mult.
-Ei ce avem aici?Surioara mea a crescut o grămadă de când am plecat eu la academia militară.Se apropie mai mult , dându-i o îmbrăţişare.După o privi în ochi câteva clipe , lăsând loc pe faţă sa unui zâmbet ştrengăresc de copil , apoi o apucă cu mâinile de sâni:
-Hm în special aici ai crescut considerabil!

L-am imbratisat si eu, dar cand deja incepea sa devina pervers, i-am dat o palma peste fata, asa cum obisnuiam cand eram mai micuta.
-Si tu n-ai crescut deloc la minte! am spus razand. Tot acelasi pervers de zile mari!
M-am uitat la el cateva clipe, apoi mi-am pus capul pe pieptul lui si mi-am incolacit bratele in jurul lui.
-Mi-a fost dor de tine! am soptit, inchizand ochii.

-Auch!Şi tu ai rămas la fel de rea , replică el atingându-şi obrazul roşu cu mâna.Eh nu am voie nici glume să fac?Observă apoi cum fata se apropie mai mult , atingându-i pieptul cu capul şi strângându-l puternic în braţe.Era un sentiment nostalgic , îi amintea cum se agăţa de el când erau mai mici şi îi era teamă de câte ceva.Afişă un zâmbet cald şi îşi puse mâinile pe spatele ei , soptindu-i la ureche:
-Şi mie mi-a fost , surioară....

Mi-am ridicat privirea spre el si i-am zambit, dar fara sa ma dezlipesc de el. Tot timpul a fost mai inalt ca mine, dar acum era si mai inalt. Am chicotit usor si apoi am ranjit.
-Stii...Mamei i-a fost tare dor de tine. am spus, privindu-l in ochi. Dupa ce ai plecat tu, nimic n-a mai fost la fel...
Mi-am lasat capul in jos si am oftat adanc.

-Uhm îmi pare rău că v-am părăsit , însă asta a fost din cauza visului meu de viitor , ştii că dacă îţi doreşti ceva foarte mult , a-i sacrifică multe pentru a obţine acel lucru...am avut o dorinţă mult mai puternică decât voinţa. Mă bucur faorte mult să te revăd , poate o voi revedea şi pe ea , replică el pe un ton blând în timp ce-i mângâia şuviţele blonde.Avusese şi el deasemenea un gol în suflet fiind departe de familie , însă acesta a fost cât de cât umplut de împlinirea visului său.

M-am lasat capul in jos, si am oftat usor. Atat de multe s-au intamplat de cand a plecat el, incat nici nu stiam de unde sa incep sa-i spun. Am lasat tacerea sa ne cuprinda pe amandoi in timp ce ma gandeam cu durere la raposata noastra mama. Am inghitit in sec ca sa imi alung gandurile si apoi l-am privit zambind.
-Si...ce-ai facut la academie? Ai invatat sa impusti? am intrebat razand.
M-am dezlipit de el si m-am asezat pe marginea acoperisului.